O parte dintre vechile probleme juridice în materia achizițiilor publice s-au clarificat, iar pe de altă parte au apărut și vor mai apărea altele noi, cum se întâmplă de fiecare dată când se schimbă legislația.
Discutăm despre practica de achiziții publice, proiecte, precum și despre schimbările aduse de implementarea pachetului legislativ, la mai bine de un an de la intrarea în vigoare a acestuia, într-un articol pe bizlawyer.ro.
Alina Bilan, partener, argumentează: “Ținând seama de volumul schimbărilor legislative, piața este încă într-un moment de adaptare. O parte dintre vechile probleme juridice în materia achizițiilor publice s-au clarificat, iar pe de altă parte au apărut și vor mai apărea altele noi, cum se întâmplă de fiecare dată când se schimbă legislația.
Implementarea pachetului legislativ pe achiziții publice trebuia să reflecte politica strategică la nivelul Uniunii în acest domeniu, respectiv „Construirea unei arhitecturi pentru profesionalizarea achizițiilor publice”.
La apariția noilor Directivele Europene pe achiziții publice în anul 2014 s-au vehiculat foarte mult noțiunile de simplificare și flexibilizare, se milita pentru eliminarea suprareglementarii.
La un an de la adoptarea legislației primare și secundare în achiziții publice asistăm însă la o avalanșă de reglementări terțiare, de ghiduri, de documentații standardizate, dar care sunt extrem de cuprinzătoare, ca să nu mai vorbim despre ghidurile publicate de către Curtea de Conturi referitoare la verificările pe care le efectuează în materie de contracte de achiziție publică și de concesiuni. Prin urmare, nici vorba despre simplificare, pe de o parte.
Pe de altă parte, toate aceste reglementări și ghiduri par ca încearcă să satisfacă nevoia autorităților contractante de modele și indrumări, însă am observat că, din păcate, sunt preluate într-un mod destul de rigid. În domeniul achizițiilor publice am remarcat tendința de a se aplica dispozițiile legale ad literam, fără nicio urmă de utilizare a regulilor de citire și interpretare a unui act normativ.
Am atras atenția încă din momentul dezbaterii publice asupra Legii nr. 101/2016 privind remediile în achizițiile publice că notificarea prealabilă nu va face decât să prelungească perioada de contestații, punct de vedere pe care l-au avut și membrii CNSC. Din păcate, am avut dreptate: dintre multiplele proceduri în care am lucrat, extrem de puține măsuri de remediere s-au adoptat prin notificari prealabile.
În continuare există practica neunitară pe aceleași probleme de drept în fața CNSC, iar sedințele de unificare a practicii de la Consiliu nu par ca au vreun rezultat. O altă chestiune stringentă care a blocat participarea multor operatori economici la proceduri de achiziție publică este problema documentelor constatatoare negative emise de către autoritățile contractante pentru contractele încheiate pe O.U.G. nr. 34/2006, chiar dacă rezilierea contractelor a fost atacată în instanță de către operatorii economici.”
Citește și despre Modificarea Legii achizițiilor publice, incompatibilă cu dreptul comunitar și De ce prevederile în favoare subcontractanților nu au efecte în practică.