Sînziana Bărbieru, managing associate, argumentează într-un articol pe arenaconstruct.ro:
“Una dintre condițiile prevăzute de lege pentru a opera această exceptare de la aplicarea procedurilor de achiziție publică, prevăzută la art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 98/2016, este aceea ca peste 80% din activitățile societății căreia i se atribuie în mod direct contractul de achiziție publică să fie efectuate în vederea îndeplinirii atribuțiilor ce îi sunt încredințate de către autoritatea contractantă care o controlează sau de către alte persoane juridice controlate de respectiva autoritate contractantă.
Ce presupune propunerea de modificare
Acest procent de 80% din activitățile societății face obiectul unei propuneri de modificare legislativă a textului de lege menționat, în sensul diminuării sale la valoarea de 30%.
În ipoteza propusă de inițiatorii proiectului de modificare a Legii nr. 98/2016, o societate înființată de o autoritate publică locală, care desfășoară un procent de 31% din activitățile sale în vederea îndeplinirii sarcinilor care îi sunt încredinţate de către autoritatea contractantă care o controlează – deci peste procentul de 30% propus, va putea beneficia de contracte de achiziție publică atribuite în mod direct, deși cel mai mare volum al activității sale nu servește intereselor autorității contractante. Într-o atare situație, societățile înființate de autoritățile publice locale ar beneficia de un avantaj nejustificat, de natură să aducă atingere liberei concurenței.
Incompatibilitatea cu dreptul comunitar
Rațiunea exceptării prevăzute la art. 12 din Directiva 2014/24/UE și transpusă în mod corespunzător prin art. 31 din Legea nr. 98/2016, în cazul contractelor de achiziții publice încheiate între entități din sectorul public, a fost explicată de legiuitorul european, în Preambulul Directivei, prin faptul că ”aplicarea normelor privind achizițiile publice nu ar trebui să interfereze cu libertatea autorităților publice de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu public atribuite acestora prin utilizarea resurselor proprii”. Prin urmare, adoptarea modificării legislative propuse de inițiatori ar contraveni scopului reglementării comunitare și ar echivala, în esență, cu o transpunere greșită a prevederilor Directivei 2014/24/UE, fapt ce ar putea atrage declanșarea procedurii de infringement împotriva statului român, de către Comisia Europeană.”
Articolul integral poate fi citit aici.