În contextul actual al epidemiei generate de răspândirea virusului Covid-19, angajatorul are cu atât mai mult obligația de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă. Astfel, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru a proteja sănătatea salariaților, să îi informeze în special atunci când apar riscuri și să pună la dispoziție mijloacele adecvate pentru a-i proteja cât mai bine.
Părăsirea locului de muncă sau refuzul salariatului de a se prezenta la locul de muncă în cazul unui pericol grav şi iminent, precum pericolul de contaminare cu virusul Covid-19, nu poate constitui o faptă de natură să atragă răspunderea salariatului, fie ea disciplinară, civilă sau penală. Prin urmare, lucrătorii care prezintă riscuri majore în ipoteza contaminării cu virusul Covid-19 (i.e. femei însărcinate, persoane cu vârsta peste 60 de ani, persoane cu astm sau care întâmpină dificultăți respiratorii) nu pot fi prejudiciați şi trebuie să fie protejaţi împotriva oricăror consecinţe negative şi nejustificate pentru aceştia.
Pericolul de contaminare cu virusul poate conduce inclusiv la riscul producerii unor accidente de muncă sau boli profesionale, ceea ce ar putea atrage răspunderea civilă a angajatorului pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, în măsura în care daunele nu sunt acoperite integral prin prestaţiile asigurărilor sociale de stat.
Prin urmare, pentru a evita o potențială răspundere, angajatorul trebuie să asigure toate măsurile de protecție pentru a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor săi, una dintre măsurile necesare fiind chiar acordarea dreptului salariatului de a refuza prezentarea la locul de muncă pentru motive temeinice, precum starea de graviditate a salariatei, starea de sănătate, dovedită cu certificat medical etc.
De asemenea, angajatorul are obligația de a asigura respectarea drepturilor fundamentale ale omului prevăzute de Constituția României, precum dreptul la viață, dreptul la ocrotirea sănătății, dreptul la un mediu sănătos.
Chiar dacă pe durata stării de urgență exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale poate fi restricționat (i.e. libera circulație), limitarea dreptului la viață sau la sănătate este interzisă prin lege.
Astfel, dispoziția angajatorului de a obliga angajații încadrați în grupul de persoane sensibile la riscuri să se prezinte la locul de muncă (în special în cazul acelor locuri de muncă care constituie un focar de infecție cu virusul Covid-19, i.e. instituțiile spitalicești) sau de a modifica locul/felul muncii, luată cu nerespectarea drepturilor constituționale ale omului și cu ignorarea problemelor de sănătate comunicate expres de către angajat, este nelegală. Totodată, o asemenea dispoziție constituie inclusiv un abuz de drept din partea angajatorului, în considerarea raportului de subordonare dintre acesta și salariat.
În acest context, o decizie adoptată de angajator în mod nelegal poate fi atacată în fața instanțelor judecătorești.