Instituirea stării de urgență pe teritoriul României prin semnarea de către Președinte a Decretului nr. 195/2020, împreună cu măsurile dispuse prin Ordonanța militară nr. 1/2020 emisă de către Ministerul Afacerilor Interne, au condus în mod inevitabil la reducerea activității pentru o mare parte dintre companiile din România, în timp ce altele au fost nevoite să își suspende efectiv activitatea pe perioada stării de urgență.
În acest context, sunt multe situații în care contractele devin imposibil de executat.
Față de aceste situații frecvent întâlnite în practică, companiile pot să întreprindă un set de măsuri care sunt prezentate în continuare, menite să diminueze efectele economice negative care pot apărea:
1. Verificări preliminare ale contractelor pe care compania le are în derulare, constând în:
· analizarea tuturor contractelor pe care compania le are în derulare și stabilirea impactului neexecutării sau executării necorespunzătoare a acestora din punct de vedere al răspunderii contractuale, raportat la constrângerile impuse de contextul economic actual asupra desfășurarea activității societății;
· verificarea conținutului clauzelor de forță majoră inserate în contracte și a obligațiilor asumate de către companie, în special cu privire la termenele de notificare a partenerului contractual referitor la existența unui caz de forță majoră;
· identificarea obligațiilor contractuale a căror executare ar putea fi semnificativ afectată de răspândirea cazurilor de infecție cu coronavirus (COVID-19);
· în raport de conținutul clauzelor contractuale, verificarea obligativității obținerii certificatului pentru atestarea situației de urgență / avizului de forță majoră, care ar urma să fie prezentat partenerilor contractuali cu scopul de a dovedi existența cazului de forță majoră în care compania se află.
2. Măsuri care ar trebui adoptate de către companii:
· în ceea ce privește contractele de muncă, companiile pot decide:
(i) să reducă programul de muncă al angajaților, precum și remunerația acestora proporțional cu orele lucrate;
(ii) să decidă suspendarea contractelor de muncă („Șomajul tehnic”), însă acest caz presupune ca salariații afectați să nu mai desfășoare activitate deloc (nu doar ca aceasta să fie redusă);
(iii) suspendarea de drept a contractelor individuale de muncă pe motiv de forță majoră (caz în care angajatorul nu va mai fi nevoit să achite salariile), doar că în cazul în care activitatea companiei nu este pe deplin blocată, există riscul ca o astfel de decizie să poată fi anulată în instanță.
Conform ultimelor informații preluate din comunicatele de presă, printre măsurile adoptate de către Guvern pentru susținerea economiei se enumeră și subvenționarea salariilor angajaților aflați în șomaj tehnic (75% din salariu brut, dar nu mai mult de 75% din salariu mediu brut). În aceste condiții, varianta șomajului tehnic ar putea reprezenta o opțiune de luat în calcul pentru companiile care își reduc sau își suspendă activitatea.
· în ceea ce privește contractele încheiate cu alți parteneri, companiile se pot afla fie în situația în care sunt în imposibilitate de a-și executa obligațiile contractuale, caz în care trebuie analizat de la caz la caz dacă sunt îndeplinite condițiile pentru invocarea unui caz de forță majoră, fie se pot afla în situația în care se invocă forța majoră de către alți parteneri contractuali.
În acest din urmă caz, se poate ajunge la contestarea stării de forță majoră, care se analizează în concret de către instanță în baza probelor administrate, iar compania poate solicita obligarea partenerului contractual la plata prejudiciilor cauzate de neexecutarea contractului. Nu în ultimul rând, trebuie ținut cont și de faptul că, pe plan litigios, obținerea unui certificat pentru atestarea situației de urgență / unui aviz de forță majoră nu reprezintă o dovadă care atestă în mod automat existența unui caz de forță majoră.
· în privința contractelor de locațiune, în ipoteza în care există o măsură dispusă de autorități prin care se interzice desfășurarea anumitor activități sau chiar accesul în anumite spații (ex. de birouri), companiile pot invoca forța majoră în vederea suspendării executării contractelor de locațiune. În paralel, dacă folosința bunului imobil nu este afectată de un caz extern, locatarul nu poate fi exonerat de plata chiriei.
· referitor la contractele de credit aflate în derulare, multe dintre băncile din România au dispus deja fie amânarea ratelor de credit, fie au stabilit o perioadă de grație sau extinderea perioadei de derulare a creditului. Totuși, există și situații în care companiile nu sunt beneficiare ale unor astfel de măsuri, caz în care este necesară revizuirea clauzelor contractelor de credit pentru a se putea stabili dacă executarea contractului ar deveni excesiv de oneroasă, în această ipoteză putând fi invocată impreviziunea în vederea adaptării contractelor, cu scopul de a distribui în mod echitabil între părți pierderile rezultate.
În concluzie, contextul actual impune o conduită contractuală prudentă, axată pe următoarele aspecte relevante:
· companiile trebuie să verifice contractele comerciale în curs pentru a identifica dacă există o bază contractuală pentru a se invoca existența unui caz de forță majoră;
· companiile trebuie să verifice dacă clauzele contractuale prevăd o limită de timp pentru notificarea unui eveniment de forță majoră;
· în ipoteza în care o companie se află în situația în care nu mai poate executa un contract, trebuie realizată o documentare cât mai completă a evenimentului, astfel încât să fie diminuat riscul ca o astfel de măsură să poată fi subiectul unei contestații;
· companiile trebuie să analizeze dacă există modalități alternative de îndeplinire a obligațiilor contractuale sau de atenuare a efectelor situației actuale;
· în situația în care nu există posibilitatea de negociere cu partenerii contractuali și sunt epuizate oricare alte forme alternative de rezolvare a situației, trebuie analizate cu atenție clauzele de încetare sau de suspendare a contractelor, astfel încât decizia finală să fie luată în cunoștință de cauză, cu asumarea tuturor riscurilor.